...Mihai Eminescu nu s-a mulumit sa versifice basmul ci a supus materialul folcloric unui proces de abstractizare i de spiritualizare. A regandit i a modificat personajele i semnificaiile creaiei populare.Zmeul din fora raului a devenit prin imobilizari repetate Hyperion, simbol al genuilui fata de imparat a trecut i ea printr-un proces de spiritualizare pentru a corespunde aspiraiilor lui Hyperion. Fiul de imparat a devenit Catalin, simbolul omului obinuit demiurgul a devenit o proiecie abstracta, Creatorul. Principala modificare se refera insa la suprimarea razbunarii. Hyperion nu se mai razbuna, ca zmeul din basm, pentru ca razbunarea nu se potrivete cu esena sa superioara.Intre 1870-1872 Mihai Eminescu elaboreaza prima varianta a poemului care se termina cu blestemul zeului Un chin s-avei de-a nu muri de-odata!Dupa 1880 elaboreaza inca cinci variante a poemului.Alaturi de izvoarele folclorice i motivul Zburatorului, Fata din gradina de aur i Miran i frumoasa fara carp Mihai Eminescu a mai folosit izvoare filozofice concepia despre geniu a lui Schopenhauer, elemente din filozofia lui Kant i Hoegel, izvoare mitologice mitologia greaca, indiana i cretina, izvoare biografice propria sa experiena de viaa.Depaind schemele basmului popular Mihai Eminescu realizeaza intr-o forma rafinata de o simplitate clasica o dezbatere cu profunde implicaii filozofice asupra condiia omului de geniu.Referindu-se la sensul poemului sau, Mihai Eminescu preciza intr-o nota pe manuscris In descrierea unui voiaj in arile romane, germanul Kunish povestete leganda Luceafarului. Aceasta este povestea, iar inelesul alegoric i-am dat este ca, daca geniul nu cunoate nici moarte, i numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.Poemul incepe cu formula tradiionala a basmului popular, din plasarea intr-un timp mitic, nedeterminatA fost odata ca-n poveti,A fost ca niciodata,Din rude mari imparateti,O prea frumoasa fata.Fata de imparat este definita prin atributele unicitaiii era una la parini,i mandra-n toate cele,Cum e fecioara intre sfini,i luna intre stele.Urmeaza prezentarea idilei dintre fata de imparat i luceafar. Luceafarul ii apare fetei in vis Caci o urma adanc in vis, Iar ea vorbind cu el in somn, avand semnificaia unui vis erotic.La chemarea fetei Luceafarul se intrupeaza de doua oriCobori in jos luceafar bland,Alunecand pe-o raza,Patrunde-n casa i in gand,i viaa-mi lumineazaPrima intrupare este angelica, raspandind in jur o senzaie de frig, de raceala, de glacialitateParea un tanar Voievod,Cu par de aur moale,Un vanat giulgi se-ncheie nodPe umerele goaleis Iar umbra feei straveziiE alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii viiCe scanteie-n afara.Aceasta intrupare a luat natere din combinarea elementului cosmic cerul cu elementul neptunic marea.Chemarea erotica a luceafarului nu este numai expresia dorinei, a instinctului erotic, din perspectiva dialecticii lui Hoegel, chemarea luceafarului exprima o sete de autocunoatere, dorina lui Hyperion de a ajunge la sine insui prin reflectarea intr-o alta fiina.Raspunsul fetei exprima nepotrivirea fundamentala dintre cei doi ea nu-i urmeaza nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca nu poateStrain la vorba i la port,Luceti fara de viaa,Caci eu sunt vie, tu eti mort,i ochiul tau ma-ngheaaLa chemarea repetata a fetei de imparat, luceafarul se intrupeaza a doua oara. Aceasta intrupare este demonica, raspandand in jur lumina i caldura simbolizand umanizarea. De data aceasta Hyperion s-a intrupat din Soare i NoaptePe negre vitele-i de parCorona-i arde pare,Venea plutind in adevarScaldat in foc de soareTrecerea de la prima intrupare angelica la a doua intrupare demonica sugereaza intensificarea iubirii, o umanizare prin iubire a lui Hyperion. Dorind sa comunice prin iubire, oamenii obinuii, Hyperion se indreapta spre Creator pentru a-i cere dezlegarea de nemurire.Intr-un alt plan este prezentat Catalin, simbol al omului obinuit, comun. El este definit prin note etice negative Viclean copil de casa, Baiat din flori i de pripas, Dar indrazne cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori De rumeni, bata-i vina. Prin aceste trasaturi viclean, servil, origine joasa Catalin este antiteza lui Hyperion, pentru el iubirea este numai o implinire a instinctului erotic, dovada iniierea erotica a fetei de imparat. Fata de imparat Catalina este consienta de inferioritatea lui Catalini-i zise-ncet Inca de micTe cunoteam pe tine,i guraliv i de nimic,Te-ai potrivi cu minePartea urmatoare cuprinde zborul luceafarului spre Creator este un zbor simbolic, mental, avand semnificaia ajungerii geniului la contiina sa de nemuritor. Zborul inseamna deci contientizarea de catre Hyperion a condiiei sale superioarem geniale. Zborul are loc din finit in infinitUn cer de stele dedesubt,Deasupra-i cer de stele Parea un fulger ne-ntreruptRatacitor prin ele.Poetul valorifica in aceste versuri motivul popular al Zburatorului.Acesta este un zbor spre un vid cosmogonic, primar golul dinaintea apariiei vieiiEl zboara, gand purtat de dor,Pan piere totul, totul.Ca i in alte creaii, Mihai Eminescu concepe acest vid cosmogonic ca fiind animat de voina de a trai a lui SchopenhauerNu e nimic i totui eO sete care-l soarbe,E un adanc asemeneaUitarii celei oarbeAjuns la Creator, Hyperion ii cere sa devine muritorReia-mi al nemuririi nimbi focul din privire,i pentru toate da-mi in schimbO ora de iubireSetea de repaos a lui Hyperion inseamna ca el ii simte condiia intr-o venica micare. Se observa i aici influena dialecticii lui HoegelDin haos doamne-am aparuti m-a intoarce in haosi din repaos m-am nascut,Mi-e sete de repaosRaspunsul Creatorului pune-n opoziie doua lumi total diferite aceea a oamenilor, supusa trecerii, zadarniciei i morii i aceea a elementelor cosmice, venice, eterneEi numai doar dureaza-n vantDeerte idealuriCaci toi se nasc spre a murii mor spre a se nateNoi nu avem nici timp, nici loc,i nu cunoatem moarteCreatorul ii demonstreaza lui Hyperion ca el trebuie sa ramane ceea ce este, pentru ca face parte dintr-un sistem al elementelor venice. Modificare unui singur element ar duce la prabuirea intregului sistem. Transformandu-l pe Hyperion in muritor, Creatorul s-ar nega pe el insuiIi dau catarg langa catarg,Otiri spre a strabatePamantu-n lung i marea-n larg,Dar moartea nu se poateUltimul argument al Creatorului este ceea ce se petrece pe pamant Catalina raspunde iubirii lui Catalin, gasandu-i implinirea in condiia terestra.Poetul creeaza un cadru nopturn, care cuprinde elemente specifice ale peisajului eminescian. Intalnim i aici corespondena perfecta dintre sentimentul iubirii i sentimentul naturiiCaci este sara-n asfiniti noaptea o sa-nceapaRasare luna linititi tremurand din apaIn faa adevarului dureros luceafarul nu se razbuna, ci ii gasete consolarea nu fericirea in propria sa esena nemuritoare.Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obinuii, dar acest lucru, n...
Download