...e incontestabila. Poezia apartinand acestui volum prezinta un univers in destramare cufundat intr-o stare hipnotica. Imaginea acestui univers in destramare este surprins foarte bine in versuri pretutindeni e o tristete, e o negare, e un sfarsitPoetul trateaza intr-o maniera personala o serie de mituri biblice, in acest sens este semnificativa marturisirea sa E adevarat ca in poezia mea sunt frecvente si motive mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez in chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetica. Motivele nu sunt tratate dogmatic. Le folosesc in sens totdeauna creator, liber, le modific si le amplific dupa necesitati. Nascocesc motive mitice la fiece pas fiindca fara o gandire mitica nu ia fiinta, din pacate sau din fericire, nici o poezie.Blaga prelucreaza creator, liber, mitul genezei, mitul cristic, mitul invierii mortilor, mitul sfantului Ioan, mitul sfantului Gheorghe. Unul dintre miturile fundamentale este Paradisul. In conceptia poetului, dupa izgonirea din Paradis divinul sacru s-a retras din lume, rupandu-se definitiv legatura cu omul.Punctul de plecare este un motiv biblic si izgonind pe Adam l-a asezat in preajma raiului celui din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacari valvaitoare sa pazeasca drumul spre pomul vietii FacereaPrelucrand liber acest motiv biblic, Blaga creaza imaginea unei lumi moderne, a pacatelor, a unei lumi in destramare, din care divinul si sacrul lipsesc cu desavarsire. Poetul procedeaza la o desacralizare a simbolurilor crestine. Astfel ingerul de la poarta Paradisului numai tine in mana decat un cotor de spada fara de flacariPortarul inaripat mai tine intinsun cotor de spada fara de flacari.Deci sabia de flacari valvaitoare din Biblie devine la Blaga cotor de spada, sugerand pierderea sacralitatii. Portarul inaripat devine un paznic inutil al unui taram, care si-a pierdut atributele esentiale. Peste tot domineste o tristete metafizica, o dezolare, un sentiment al inutilitatiiNu se lupta cu nimeni,dar se simte invins.Blaga procedeaza la o umanizare, la o tratare in maniera profana a figuratiei biblice. Astfel serafimi, cu parul nins inseteaza dupa adevar arhanghelii ara cu pluguri de lemn, plangandu-se de greutatea aripelor porumbelul sfantului duh stinge cele din urma lumini ingerii goi se culca in fan, zgribulind de frigPretutindeni pe pajisti si pe ogor serafimi cu parul nins inseteaza dupa adevar, dar apele din fantani refuza galetile lor. Arand fara indemn cu pluguri de lemn arhanghelii se plang de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfantului duh, cu pliscul stinge cele din urma lumini. Noaptea ingerii goi zgribulind se culca in fani in aceasta poezie se intalneste simbolul fantanii, care sugereaza adevaruri fundamentale, care se refuza cunoasterea, de exempludar apele din fantanirefuza galetile lor.Apa vie, care ar putea dezvalui omului taina de dincolo, refuza omului aceasta dezvaluire si anunta momentul dramatic, inevitabil, cand sacrul, divinul, se vor retrage definitiv din lumevai mie, vai tie,paianjeni multi au umplut apa vie,odata vor putrezi si ingerii sub glie,tarana va seca povestiledin trupul trist.Ultima parte a poeziei exprima moartea mitului, a fanteziei, a imaginatiei. Sensul fundamental al poeziei este ca lumea moderna, desacralizata, demitizata, nu mai intelege glasul de sus, glasul divinitatii. Tristetea, dizolarea sunt determinate de sentimentul retragerii divinului din lume.Din punct de vedere stilistic poezia se remarca plin simplitate metaforic poetul sugereaza destramarea mitului despre Paradis, dar si destramarea lumii pentru ca pierderea credintei transforma lumea, pamantul intr-un trup trist. Sentimentul de tristete provine deci din constientizarea ruperii de cosmic, de divin. Intregul discurs liric este alcatuit din doua sfere conceptuale.Prima, alcatuita din elemente, care sugereaza paradisiacul portarul inaripat, serafimi, arhangheli, ingeri, porumb...
Download