...s- Poezia marilor evenimente din viaa satuluiGeorge Cobuc intenionase sa realizeze un epos naional, in genul Iliadei i Eneidei, pe motive folclorice i de mitologie romaneasca.Stradania lui s-a concretizat in cateva fragmente poetul a reuit, numai in viziunea cu care se incheaga versurile ce constituie, in intregul operei, o monografie lirica a satului romanesc.Din proiectata epopee, doua balade vorbesc despre marile evenimente din viaa satului Nunta Zamfirei, transfigurand ceremonialul nunii araneti i Moartea lui Fulger, evocand stravechiul ritual al inmormantarii. Atmosfera fabuloasa, de basm, exista in ambele balade, ca de altfel i in poeziile corespondente ale lui M. Eminescu, in Calin-file din poveste i Strigoii.In Moartea lui Fulger, un fiu de crai, rapus in lupta pe un mal strain, e adus de un sol. Durerea parinteasca, cu inflexiuni de bocet popular in poezia lui Cobuc, ritualul inmormantarii, cu randuieli i obiceiuri strabune, dau fora dramatica poeziei.Din balada populara, poetul a reinut doar motivul ei generic un gest eroic, in faa morii, insa transpus in situaie tragica i in ineles filozofic popular.Emoionant e strigatul de durere al mamei indoliate, care nu mai crede in nimic, nici chiar in Dumnezeu, in faa caruia Ori buni, ori rau tot un mormant! Nu-i nimeni drac i nimeni sfant! Credina-i val, iubirea vant i viaa fum.Impresioneaza sfatul inelept al batranului sfetnic, compatimitor i sentenios, exprimand, in esena, atitudinea demna, barbateasca, in faa morii, specifica poporului roman Zici fum O, nu-i adevarat Razboi e, de viteji purtat! Viaa-i datorie grea i laii se-ngrozesc de ea Sa aiba tot cei lai ar vrea Pe neluptat. Poetul staruie asupra starilor sufleteti, carora le da expresivitate prin inuta eroilor, in trecerea lor de la o atitudine la alta, prin vorbirea lor popularaNunta Zamfirei apare in Tribuna din Sibiu in 1889. Poezia transfigureaza, intr-o atmosfera de basm, ceremonialul nunii araneti. Poezia este o balada, care debutand intr-un cadru feeric de basm, ne face sa asistam la nunta fetei lui Sageata-imparat, Zamfira, cu prinul rasaritean Viorel. Daca inlaturam elementul fabulos dam peste o lume reala, uor de recunoscut, prin nimic falsificata. Personajele, cu numele lor situeaza epicul poeziei in limitele tradiiei i basmului. Zamfira, nume des intalnit in lumea satului, fiica de domn i-a ales ca mire pe Viorel - alt nume din lumea satului transilvanean - un prin frumos, venit de undeva dintr-un afund de Rasarit. Ca orice fata frumoasa, Zamfira a fost peita des, dar ea n-a ales decat pe care i-a fost menit, pe cel mai drag - sintetizand concepia populara conform careia la baza casatoriei trebuie sa stea dragostea. Zvonul nunii s-a raspandit indata peste o mie de crimi. Imparaii i regii i-au imbracat purpura, nuntaii din nouazeci de ari s-au urcat in radvane trase de cate patru cai. Dar imparaii sosii din Zorit i din Apus nu par straini, ci, dimpotriva, foarte cunoscui, aparinand parca unui singur neam. Ei sunt batranul Grui cu nume baladesc, i inte, cel cu trainc rost, i Barde cel cu adapost prin muni salhui, dar i un Pene-imparat, un Paltin-crai, Mugur-imparat i Barba-Cot, piticul, personaje ce amintesc de lumea basmului romanesc, cu fei-frumoi, regi i sfetnici. Atributele care individualizeaza vag personajele sunt ale basmului. Zamfira e sprinteana cu mers iste, mladie i naltua, cu mijloc subire, incins cu brau-de-argint, flacaii chipei, au coifuri pe cap i prasea la old, dupa moda granicereasca din ara Nasaudului, iar regii sunt imbracai in purpura, rochiele copilelor i flacailor amintesc de tipicul port popular Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi esute-n flori Iar hainele de pe feciori Sclipeau de argint. Ceremonialul nunii, hiperbolizat, este insa aranesc. Cum nunta e un eveniment deosebit in viaa satului, la sarbatoare participa intregul sat, dar i nuntai din satele vecine. Obiceiurile de nunta, dincolo de cadrul de basm al poeziei, sunt cele obinuite in viaa satului transilvanean. Alaiul mirelui nu are absolut nimic supranatural, fiind rupt din viaa reala. Mirele e intampinat de alaiul miresei, in frunte cu Paltin-crai, in funcia de staroste, in sunetele de treasc i trambii i in chiote de veselie. Momentul capital este hora din timpul cununiei, jucata aranete de tot poporul, ardelenete, in opinci cu clopoei i cantece din fluier. Notaia micarii stilizate este facuta cu o tehnica acustica desavarita, intr-un tablou ca de Theodor Aman i-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dupa tilinci Feciori, la zece fete , cinci, Cu zdranganeii la opinci Ca-n port de sat. Trei pai la stanga linior i ali trei pai la dreapta lor, Se prind de mani i se desprind, S-aduna cerc i iar se-ntind, i bat pamantul tropotind In tact uor.Poezia lui Cobuc, dupa cum s-a spus, poate servi ca libret pentru un spectacol coreografic ea este un poem al horei. Intr-adevar intreaga poezie pare o hora imensa, avand ca tema nunta araneasca. Primele strofe fixeaza expozitiv motivul, in proiecie feerica, de basm. In zvonul de nunta i micarea pornita a nuntailor, de la casele lor Din muni i vai, de peste mari, incepe propriu-zis spectacolul coreografic pe care ni-l imaginam cu stralucire fascinanta, caracteristica. Micarea momentelor este impetuoasa, navalnica, ea se desfaoara pe spaii largi, panoramic. Aa este vazut i ospaul, in proporii hiperbolice mesele cuprind tot orizontul, vinul curge ca un rau neoprit, incat insui soarele sta mirat in loc pe cer imaginea copleitoare de lumina, apoi din nou jocul copilelor de imparat Cu ochi irei i rochii pana-n pulpe, al feilor-frumoi, al piticului Barba-Cot, indemnat de Pene-imparat i chiar al regilor barboi, batrani, greu de pornit dar i de oprit. Dupa 40 de zile, petrecerea se incheie cu urarea lui Mugur-imparat, Precum e felul din batran La orice chef intre romani Cat mac e prin livezi Ataia ani la miri urez! i-un prin la unul! bland i mic, Sa creasca mare i voinic - Iar noi sa mai jucam un pic i la botez!, urare care sintetizeaza esena casatoriei, in concepia populara, aceea de procreare, de perpetuare a specei umane.Ritmul susinut al poeziei, de la o strofa la alta, este realizat cu mijloace sintactice, in care accentul cade pe verb, cu rasturnari tipice, de natura sa direcioneze micarea, sa deruleze detaliile sau sa intensifice micarea. Ritmul este iambic i masura de opt silabe, redusa in al aselea vers al strofei la jumatate, ajuta nu mai puin la fluiditatea poemului, care curge zglobiu ca un rau de munte in cataracte. Ca procedeu artistic intalnim in primul rand hiperbola, comparaia, metafore mai puine multului rotund globul pamantesc, repetiii, elipse, armonii imitative, aliteraii, iar sub raport lingvistic, poetul folosete graiul viu al poporului i cateva ardelenisme pahar, ghinarari, muni salhui, tilinci, zdranganei, prasea i cateva formaii proprii crimi imparai alint alintare chiu chiuit intrulpi trupete toate cu scopul de a respecta rima.88...
Download