...Q,QQQQQQQQQQhQTudor ArgheziPoezia framantarilor metafizice PsalmiAceasta tema este foarte bine reprezentata in creaia lui Arghezi. Asemenea marilor creatori, Arghezi i-a pus marile intrebari asupra condiiei umane, meditand asupra locului omului in univers, asupra posibilitaii sale de cunoatere, asupra sensului vieii, a absurditaii suferinei i a morii, asupra existenei lui Dumnezeu. In poezia framantarilor metafizice putem identifica doua atitudini fundamentale o atitudine contemplativa de ateptare a revelaiei divine o atitudine de cautare infrigurata a unei certitudini, a unei dovezi materiale despre existena lui DumnezeuPoeziile redau tragismul condiiei umane, imposibilitatea omului de a depai limitele condiiei sale biologice. Omul este o fiina raionala inzestrata cu contiina, care traiete dramatic imposibilitatea cunoaterii totale. Spre deosebire de poetul filozof Lucian Blaga, Arghezi ajunge la aspiraia spre absolut nu pe calea culturii filozofice, ci prin intuiie i printr-o capacitate unica de concretizare a absolutului. Originalitatea poetului nu consta deci in aspiraia spre absolut, ci in modul propriu personal in care concepe drumul cunoaterii.Cele mai semnificative creaii care se incadreaza in aceste teme sunt Psalmii. Argezi modifica accepia psalmului, care la origine este un cantec de lauda la adresa creatorului, facandu-l cele mai dramatice framantari ale omului. Majoritatea psalmilor sunt scrii sub forma unei comunicari interogative atat de potrivita framantarilor tinei.1. O idee care revine frecvent este aceea a singurataii tragice a omului in universTare snt singur, Doamne, i piezii!Copac pribeg uitat in campie,Cu fruct amar i cu frunziepos i aspru-n indarjire vie.Arghezi folosete metafora copacului parasit in campie, prin care reda condiia duala a artistului, a poetului, care fiind o natura superioara este lipsit de bucuriile obinuite ale oamenilor, dar nefiind zeu ii sunt interzise caile cunoaterii.2. O alta tema este aceea a omului parasit de creatorul sauDe cand s-a intocmit Sfanta ScripturaTu n-ai mai pus picioru-n bataturai anii mor i veacurile pierAci sub tine, dedesubt, subt cer.3. Legate de temele anterioare este nevoie omului de a comunica cu divinitateaVreau sa vorbeti cu robul tau mai des.4. O alta tema frecventa este aceea a cautarii disperate a unei dovezi despre existena creatoruluiPentru credina sau pentru tagada,Te caut darz i fara de folos.Eti visul meu, din toate, cel frumosi nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.Vreau sa te pipai i sa urlu Este!Aceeai sete de certitudini materiale este exprimata in psalmul al treileaIn rostul meu tu m-ai lasat uitariii ma muncesc din radacini i sanger.Trimite, Doamne, semnul departarii,Din cand in cand, cate un pui de inger.5. Setea de concretizare a absolutului, a divinitaii, este exprimata de versurileArd catre tine-ncet, ca un taciuneTe caut mut, te-nchipui, te gandesc.6. Versurile lui Argezi exprima oscilaia dramatica a poetului intre credina i tagada. Fiecare moment de sperana este urmat frecvent de negarea violenta. Versurile exprima exasperarea omului care de la creaie n-a mai putut comunica cu creatorul saui te slujesc dar Doamne, pana cand7. Unele poezii exprima revolta poetului impotriva creatorului, pe care-l numete talhar de ceruri. Semnificativa in acest sens este poezia Aluatul, in care revolta se-ndreapta impotriva imperfeciunii creaieiCand maica-mea framanta aluatul, ma-nelegiEa scoate-ntotdeauna din vatra paini intregi.O alta creaie semnificativa pentru aceasta tema este Intre doua nop, in care poetul insista asupra ideii ca Dumnezeu i-a luat cu buna tina creaiaSapand s-a rupt lopata. Cel ce-o tirbise, iata-l,Cu motele-i de piatra, fusese insui Tatal.Cei mai muli psalmi redau incercuirea metafizica a omului, adica imposibilitatea de a depai limitele condiiei subterestre. Poetul folosete o mulime de simboluri pentru a reda idea de inchidere i de interdicie ua, lacatul, drugi, belciuge, odaia, chilia, din care nu se poate evadaMarea ma-nchide, lutul m-a oprit.Cel mai frecvent simbol pentru interdicie este lacatul, ca de exemplu poezia DescantecLacate, cine te-a inchisLa ua marelui meu vis Unde ni-i cheia, unde-i pazitorul,Sa sfarame zavoruli sa vedem in fundul nopii noastre.Exasperat de ateptare, de cautare, de atatea piedici care ii apar in cale, poetul ii exprima revolta impotriva creatoruluiOriunde-i pipai pragul, cu oapta tristei rugi,Dau numai de belciuge, cu lacate i drugi.Invierunat de piedici, sa le sfaram imi vineDar trebuie,-mi dau seama, sa-ncep de-abia cu tine.Cele mai multe poezii exprima sentimentul infrangerii al eecului, ca de exemplu poezia Doua stepeUnde ne ducem Cine ne priveteIn poarta cui sa cerem crezamantHai, calule, hai, caine, pamantete,Sa batem, frani, cu pumnii in pamant.8. O alta tema este timpul, care trece i distruge fragila condiiei umaneMa bate vremea, ma bate ziua, ma bate clipa.9. In stransa corelaie cu timpul este tema morii. Se pot identifica trei atitudini fundamentale faa de moartea. spaima faa de neant, evidenta in poezia Duhovniceasca, in care pana i Isus fuge de pe cruce in faa perspectivei morii.b. acceptarea senina, impacata a morii, ca un element firesc a vieii. Semnificativa in acest sens este poezia De-a va-i ascuns. In aceasta poezie moartea este asemanata cu un joc in care tatal ii iniiaza pe copii sai, obinuindu-i cu idea ca moartea este o absena din ce in ce mai indelungata din mijlocul celor dragi. Serban Ciuculescu nici odata in poezia noastra nu s-a dat basmului morii un accent mai firesc, mai impacat cu soarta i mai aproape de matca araneasca a experienei. Imprecaia din final exprima totui durerea in faa morii inevitabilePuii mei, bobocii mei, copii mei!Aa este jocul.Il joci in doi, in trei.Il joci in cate cai vrei.Arde-l-ar focul!c. spaima de moarte, frica, sunt micorate de realizarile omului, de implinirile sale prin care da un semn vieii, trecerii sale pe pamant. Aceste impliniri ii dau omului taria morala de a infrunta sfaritul. Semnificativa in acest sens este poezia De ce-a fi trist, care pune in paralel nesfarita frumusee i bogaie a vieii, a lumii, cu regretul desparirii de acetiaDe ce-a fi trist Ca nu tiu mai bineCu sunet de vioara ulciorul de pamantNu mi-e cladita casa de ia peste Trotu,In pajitea cu cranguri De ce-a fi trist i totuiCriticul literar Eugen Simion identifica in creaia poetica a lui Arghezi, patru accepiuni ale divinitaiireligioasa in sensul unui pateism populargnoseologica, potrivita caruia Dumnezeu se identifica ca adevarul absolut etica, morala, inelegand prin ea voina de bine, adevar i frumosestetica, potrivit caruia Dumnezeu este visul din toate cel mai frumos, perfeciunea PAGE PAGE 111111iàaSummaryInformationa...
Download