...entru a nu se crea insa confuzii temporale, multa vreme cele doua calendare au fost folosite in paralel, si de aici cele doua numere care apar in dreptul zilei de nastere a lui Noica. Oricit ne-am stradui sa gasim in locul de nastere a lui Noica sau in familia in care s-a ivit semne prevestitoare ale vocatiei lui Noica, nu vom gasi. Comuna de cimpie, cu largi intinderi netede inlauntrul carora ochiul nu are de ce sa se agate, Vitanesti nu are nimic dintr-o asezare in care sa simti ca acolo se poate face filozofie. Daca este adevarat ca fiecare loc isi are spiritul lui, un genius loci , peisajul Vitanestiului nu-ti ofera nici un motiv sa crezi ca, in acele imprejurimi, spiritul locului ar fi unul al filozofiei. Cu familia lucrurile stau aidoma ca in cazul cimpiei platitudine stearpa a unui neam de altfel viguros genetic si financiar, dar suferind de o nevolnicie crasa in lumea spiritului. Simplu spus, propensiunea culturala a familiei Noica in tinuturile romanesti nu a depasit niciodata pragul obisnuit al implinirii umane, spre care tind oamenii normali capatarea unui statut social trainic, imbratisarea unei meserii aflate la moda medic, avocat, inginer intemeierea unei familii solide printr-o buna alianta matrimoniala si, apoi, umplerea timpului cu tabieturi mondene calatorii in strainatate, vilegiaturi in statiuni celebre, frecventarea unor cercuri cit mai apropiate protipendadei politice si financiare. In acest climat de domestica si previzibila viata, aparitia lui Noica a insemnat, in raport cu spiritul traditional al familiei, un caz aberant . Caci este o aberatie sa-ti arati totala inaptitudine, ba chiar intreaga desconsiderare fata de toate indeletnicirile practice in care ceilalti membri ai familiei exceleaza. Cind ai un tata mosier mare, cu peste 40 000 de hectare de pamint, ale carui pasiuni sint agricultura, calaria si femeile frumoase, ba chiar cind ai un frate medic, a carui mare si unica pasiune este rugby-ul, cum poti tu, Constantin Noica, dind la o parte fagasul cutumei, sa te apuci sa faci filozofie Iata asadar lumea in care Noica a aparut o imprejurime naturala straina filozofiei si o familie bine implintata in traiul cimpenesc al ethosului rustic. Partea buna a acestei stari de lucruri este ca, traind in bunastare si tihna, si primind o educatie aristocratica dupa obiceiurile vremii guvernanta, insusirea inca din copilarie a limbilor straine, Noica s-a pomenit la un moment dat ca poseda o natura umana slefuita de timpuriu in vederea filozofiei. Tot ce avea de facut de acum incolo era sa lase in voia ei, in deplina ei manifestare, o natura care nu numai ca fusese parca anume croita pentru filozofie, data fiind funciara inaderenta a tinarului Noica la valorile si practicile epocii, dar care, pe deasupra, beneficiase de o prelucrare culturala de pe urma careia nu se putea ivi decit ce s-a ivit un om nascut si facut pentru filozofie. Un caz aberant, daca e sa-l judeci dupa criteriile lumii de azi, sau un caz aparte de geniu pustiu, daca e sa-l categorisesti dupa normele filozofiei. Gimnaziul si clasele superioare de liceu Noica le-a facut in Bucuresti, locuind la casa din capitala a familiei. Daca despre anii gimnaziali de la liceul Dimitrie Cantemir nu se pastreaza date biografice pe seama carora sa poti spune ceva despre tinarul Noica de atunci, in schimb, o data cu inscrierea la liceul Spiru Haret, in perioada 1924-1928, marturiile colegilor si propriile marturisiri iti dau putinta de a schita un prim portret al adolescentului Noica. Ar fi o greseala sa iti inchipui ca Noica a fost o inteligenta prematura a carei vocatie s-a manifestat de la inceput si intr-o forma deplina. Nu-i scria pe frunte ca e Noica, desi chipul si prestanta te duceau imediat cu gindul la un om cu stofa aristocratica. In liceu a fost intruchiparea elevului sirguincios si cuminte, care nu iese din vorba profesorilor, care nu isi ingaduie gesturi de bravada scolareasca si pentru care a fi elev inseamna a avea, pe linie, note ...
Download