...terare . Astfel este remarcat de Titu Maiorescu, care-l considera un geniu si il numeste poet in toata puterea cuvantului . Intre 1872-1874 studiaza la Berlin, cu bursa de la Junimea . In aceasta perioada el versifica cateva basme autohtone. Revine in tara spre sfarsitul anului 1874 si ocupa mai multe posturi , in general in invatamant. Cu aceasta ocazie i-a nastere o profunda prietenie cu Ion Creanga. In 1877 vine sa lucreze la Bucuresti, la Timpul , la chemarea lui Titu Maiorescu. Intre 1878-1880 publica multe poezii erotice Ex. S-a dus amorul , Pe langa plopii fara sot , versuri de evocare a satului natal Ex. O, ramai , precum si meditatii asupra mortii Ex. Rugaciunea unui dac . Intre 1880-1883 scrie cea mai importanta parte a operei sale, poeme filozofice de o valoare unica in literatura romana Revedere , Scrisorile , Glosa , Oda in metrul antic si Luceafarul . In 1883 ii apare primul volum de Poezii , scrise de Mihai Eminescu sub indrumarea lui Titu Maiorescu. Intre 1883-1889 este mai mult prin spitale, datorita agravarii bolii sale, avand putine momente de luciditate. Moare la 15 iunie 1889, in sanatoriul doctorului utu, fiind inmormantat la cimitirul Belu, in Bucuresti.Pentru a intelege pozitia geniului in creatia eminesciana nu este necesara o analiza a tuturor operelor eminesciene in care apare geniul. Este de ajuns un studiu mai profund a operelor Scrisoare I , Luceafarul , Oda in metrul antic si Glosa .Seria celor cinci Scrisori , publicata in 1881, din februarie pana in septembrie, cu exceptia Scrisorii V , aparuta fragmentar in 1886 si integral post-mortem, face parte din opera de maturitate artistica a lui Mihai Eminescu. Scrisorile au fost publicate in Convorbiri literare si alcatuiesc un ciclu de poeme unitare prin tematica si modalitate artistica.Motivul central al celor cinci scrisori il constituie soarta nefericita a omului de geniu in raport cu timpul in care traieste si cu societatea meschina, superficiala, incapabila sa-i inteleaga aspiratiile spre ideal. In Scrisoarea I , geniul este intruchipat de savant omul de stiinta. Cu alte cuvinte, este un poem filozofic, de natura romantica, ilustrand conditia omului de geniu, in ipostaza savantului, in raport cu timpul, societatea si cu posterioritatea, surprinzand totodata in tablouri grandioase geneza si stingerea Universului.Una din ideile principale ale acestei opere este relatia dintre omul de geniu si posterioritatea , acest tablou fiind o satira virulenta la adresa superficialitatii societatii in care acela traieste.Portretul savantului, pe care Eminescu il creioneaza in continuare, simbolizeaza superioritate a omului de geniu, care este preocupat de problemele grave ale Universului, de cercetarea si descoperirea tainelor acestuia si care, desi sarac, stapaneste tainele lumii, deoarece el sprijina lumea si vecia intr-un numar Iar acolo batranul dascal, cu-ai lui haina roasa-n coate,Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoatei de frig, la piept si-ncheie tremurand halatul vechi,Isi infunda gatu-n guler si bumbacul in urechiUscativ asa cum este, garbovit si de nimic,Universul fara margini e in degetul lui mic,Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga,Noaptea-adanc-a veciniciei in siruri o dezleagaPrecum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umarAsa el sprijina lumea si vecia intr-un numar. Pe seama solitarului filozof e pusa apoi viziunea grandioasa a genezei cosmice si a perindarii generatiilor culminand cu ipostaza finala a stingerii Universului La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta,Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,Cand nu s-ascundea nimic, desi tot era ascuns Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns .De la amplitudinea ametitoare a unei asemenea zari cosmice, poetul, un alt Hyperion isi intoarce privirile din nou spre avatururile sortii omenesti nimeni nu poate infrange fatalitatea care apasa asupra tuturor, caci unul e in toti, tot a...
Download