...ealitatile social-istorice ale satului transilvanean. In anul 1902 apare sub indrumarea lui Goga revista Luceafarul , publicatie ce continua in parte programul Tribunei lui Slavici, traditiile presei transilvanene si ale orientarilor samanatoriste. Luceafarul a gazduit multe din poeziile care I-au adus renume, poezii regasite mai tarziu in volume Poezii 1905, Ne cheama pamantul 1909, Din umbra zidurilor 1913. Goga nu a fost numai poet, el cochetand si cu dramaturgia Domnul notar 1914. In anii premergatori intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial scrie poeziile regasite in volumul Cantece fara tara 1916. Membru al Academiei Romane din 1920, in locul ramas vacant in urma mortii lui Cosbuc, se face cunoscut in viata literara interbelica cu putine lucrari piesa Mesterul Manole 1928, volumul de evocari Precursorii 1930 si traducerea integrala a Tragediei omului de Madach1934. In anul 1938 se stinge din viata, iar un an mai tarziu apare volumul Din larg . Poezia lui Goga se defineste, in primul rand, prin posibilitatea ei netarmurita de a comunica experiente profund omenesti. Urmand dialectica dintre individual si general in poezia bardului transilvan, T. Vianu facea o remarca pretioasa Izvoarele unor astfel de cantece stau in afara de poet si glasul acestuia nu se impartaseste multimilor decat dupa ce le-a primit in sine, dupa ce le-a transformat in sange si carne de-ale sale prin miracolul unei adevarate eucharistii poetice. O. Goga a fost un poet militant, un poet social, care uita de propriile-i necazuri, fiind chinuit de durerile celor multi si oprimati. Figura bardului de la Rasinari se incheaga insa nu numai din aceste versuri, ci din intreaga lui opera. Desi in poezia lui isi fac loc si unele sentimente intime, totusi, privita in ansamblu, creatia in versuri a lui Goga reflecta atitudinea poetului cetatean, cum de altfel l-au apreciat si contemporanii traind pe pamant si intre semenii lui, lupta pentru idealurile acestora, canta luptand si lupta cantand. Al. Vlahuta.Goga a urmarit din frageda copilarie viata satului in toata complexitatea ei, cu toate figurile lui reprezentative. A fost martorul framantarilor taranilor, de la botez pana la coborarea in pamant. Sufletul a vibrat la toate durerile satului, scrisul lui devenind in tot ce este mai temeinic in creatia poetului cantarea patimirii noastre . In poeziile lui Goga, mai cu seama in primul volum , nu este vorba de o durere individuala, particulara a poetului sau a unei persoane oarecare, ci de durerile traite de satul transilvanean de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Goga se deosebeste de samanatoristi in viziunea de ansamblu asupra satului, prin permanenta tendinta de a scruta adanc aspectele sociale ale vietii satului. El nu idealizeaza nici satul si nici taranul, nu se limiteaza la surprinderea elementelor pitoresti, decorative. Dimpotriva, in conceptia lui Goga taranul nu are pe nimeni care sa-l apere si nimeni truda nu v-alina , el, taranul traieste o viata istovitoare A voastra-i jalea cea mai mare, A voastra-i truda cea mai sfanta . De aceea poetul lor le inchina aceste versuri convertite in imn si elegie Al vostru-i plansul strunei mele, Crestini ce n-aveti sarbatoare, Voi, cei mai buni copii ai firii, Urziti din lacrimi si sudoare .Opera sa a avut un caracter mesianic, vizionar si profetic, anuntand un viitor in care poporul va fi izbavit, vremea razbunarii va coincide cu ziua cea mare a bucuriei. El a vazut altfel taranul decat Cosbuc sau Alecsandri, el privind satul total, sintetic, colectiv precum in Plugarii , Clacasii , Noi , Oltul dar si prin figuri reprezentative pentru realitatea rurala a acelor timpuri portretele realizate in Apostolul , Dascalul , Dascalita , Lautarul , creand astfel figuri memorabile ca preotul Ionis Casa noastra sau cea a lui Popa Solomon.In creatia sa este izbitoare frecventa metaforelor si a termenilor de origine religioasa, termeni si stru...
Download