... Mesajul romanului are o mare incarcatura de valori etice, dominanta diind ideea ca dorinta de pamint duce inevitabil la dezintegrarea morala a individului, in conditiile depasirii limitelor normalului.Puternic individualizat, Ion al Glanetasului din Armadia traieste cu o viata proprie de o intensitate fara precedent in romanul romanesc, dar se vadeste, prin sentimentul sau de apriga iubire posesiva a pamantului, valabil universal. El incepe a se diferentia, imbogatindu-si valentele sufletesti prin fatalitatea amorului care il duce somnambulic spre moarte, sub loviturile de sapa ale rivalului sau, George al lui Vasile Baciu. Lumea noua a creatiei lui Liviu Rebreanu se cristalizeaza sub puterea pasiunii. Hora care deschide romanul Ion ne introduce,de la inceput, intr-un climat torid, de o comprimata electricitate. Tacerea stranie, zapuseala sufocanta, aparenta letargie se rezolva in izbucnirea frenetica a jocului. Savista, oloaga, nici ea nu poate sta locului si nu are astampar de patima care clocoteste in jur, asmutita mereu de cei trei lautari, tocmiti sa-si rupa arcusurile , sa mai spuna o data cantecul ce salta aprig, tnfocat . Hristosul de tinichea ruginita zace departe de gandurile celor prinsi in vartejul patimii dogoratoare. Tropotul jucatorilor bate cu putere ritmurile Somesanei si nu vrea cu nici un chip sa se potoleasca. biganul s-a oprit sa-si mai traga sufletul, dar flacaii se reped la el, amenintator. Cativa pasi mai departe, fetele nepoftite la joc, razand silit printre ele se rataceste si cate o nevasta tanara. Copiii se lasa la pamant sa contemple picioarele dezgolite ale dansatoarelor. Ion o strange pe Ana, cerandu-i aprins sa vie , stie ea... O zareste pe Florica si ca sa si-o alunge din minte, din simturi, fiindca asa trebuie, trage din sticla cu rachiu. Anei ii sopteste cuvinte pasionale, insa puterea din care cresc acestea nu e a dragostei adevarate, caci se vede bine de pe acum ca el nu o vrea pe Ana, vrea pamanturile lui Vasile Baciu, pe cand ea tremura de emotia iubirii. O strange in brate, dar salutul neasteptat, batjocoritor al lui Ilie Onu Noroc, noroc, Ioane , vine ca o dezvaluire rece.Duminica, de la amvon, popa Belciug il ameninta pe Ion cu mania lui Dumnezeu Dojana preotului il sfichiuia ca un bici fe foc. Numai ticalosii sunt astfel loviti in fata lumii intregi. Dar el de ce e ticalos Pentru ca el nu se lasa calcat in picioare pentru ca vrea sa fie in randul oamenilor Ii ardeau obrajii si tot sufletul de rusine si de necaz . Indarjitde dispretul celor instariti , dupa bataia cu George, dupa infruntarea cu Vasile Baciu, dupa predica lui Belciug din biserica aceea care-l facuse de rasul satului flacaul intelege ce are de facut, are un singur lucru de facut, numai o cale. Mai spre seara , cand rachiul ii amorti de tot simtirea , se lauda ca n-are sa se lase pana nu va lua pe Ana de sotie, numai ca sa arate el popii ca, daca-i la o adica, nu-i pasa lui de nimeni in lume . Alt drum care sa-l scoata din rusine si umilinta nu are inaintea sa. A doua zi isi zice ca are dreptate preotul, nu e cuminte ce vrea sa faca, el pe Florica o iubeste, dar, dupa aceea, isi ia seama si hotararea de a trece peste orice si a lua, de nevasta pe Ana lui Vasile Baciu il obsedeaza cu putere tot mai mare, caci, fara pamant, nu va putea vreodata , oricat ar fi de harnic, sa iasa la un liman, in rand cu oamenii. Isi zicea, din ce in ce mai des, ca robotind oricat, nu va ajunge niciodata sa aiba si el ceva. Va sa zica, va trebui sa fie vesnic sluga pe la altii, sa munceasca spre a imbogati pe altii...Maine-poimaine il vor coplesi poate copiii. Cu ce-i va hrani si mai cu seama, ce le va lasa dupa moarte... i.l vor blestema copiii precum blestema si el, in clipele de deznadejde, pe tatal sau pentru ca a irosit pamantul ce l-a avut, si pe ma-sa pentru ca nu i s-a impotrivit.Va trai fara dragoste si cum altfel poate fi viata lui decat intunecata, rece si neomeneasca Dar si ce fel de dragoste va fi...
Download