...ersonaje si fapte nascute dintr-un miracol magic.Scriitorul foloseste formule de narare specifice basmului, prin care atrage atentia cititorului ca intamplarile povestite ies din sfera realului. El spune ca necuratul randuise de multa vrele in apele Bistritei o nagoda cu infatisare de lostrita, ce se arata cind la bulboane, cand la suvoaie.Aceasta este o alcatuire hibrida, cu cap de somn, trup de salau si piele de pastrav, care isi poate schimba infatisarea.Astfel, cand se odihneste pe nisip, ea pare o domnita intinsa la soare.Aceasta este prima asociere semantica peste-femeie.Lostrita a ademenit in mrejele ei, innecandu-i, pescari iscusiti, copii nestiutori ori flacai tulburati de frumusetea sa.Socotind-o vrajita, oamenii o ocolesc ca pe o piaza rea.Numai flacaul Aliman, eroul povestirii, nu crede in basme si rade cand i se vorbeste de stime preschimbate in lostrite.Lostrita i se aratase si lui de cateva ori,ca un peste din poveste. O data a si prins-o in undita, dar flacaul nu vede in ea o intruchipare demonica, ci o salbaticiune oarecare.Intr-o zi a prins-o in brate, dar ea l-a lovit cu coada si i-a scapat cum ii scapa duminica cate o zvarluga de fata la hora, simbol al absolutului care i se refuza. Este a doua apropiere peste-femeie pe care o face scriitorul.Din aceasta poveste de vanatoare se naste treptat o poveste de dragoste intre om si peste, amintind de mitul Sirenei.De cand a prins in brate trupul lunecos al lostritei, Aliman a ramas vrajit. El simte permanent in brate povara si forma ei, ori o dezmierdare, ca un gust de departe al lostritei.Cele doua planuri real si supranatural se interpatrund mai ales in momentele sale de indecizie.Provocat si fermecat de aceasta sirena a Bistritei, Aliman si cerceteaza apa ca un nebun.Oamenii stiu ca flacaul este sub puterea vrajei si ca lostrita il va ucide.Ea i se arata din cand in cand, dar dispare la sfarsitul verii.Flacaul se topeste de dor si de zbucium, tanjeste si incepe sa fie interesat de povestile cu lostrita fermecata, si de vrajitori ce au puteri asupra apelor si pestilor.In primavara reancepe cautarile, dar stima i se arata doar la Paste, fiind mai mandra si mai vicleana.Il infrunta pe fata pe flacau mancandu-i pestii pusi drept momeala in plasele de nuiele.Aliman intelege ca nu-i lucru curat.Fermecat de lostrita, el pleaca intr-un sat salbatic, la un vraci batran, mare descantator de pesti si stapan al apelor, unde se leapada de credinta in Dumnezeu.Scriitorul introduce in povestire un motiv faustic.Astfel, in schimbul credintei sale, vraciul ii da un totem o lostrita de lemn descantata si vrajita.Interventia vrajitorului estompeaza legatura cu realitatea, impingand povestirea intr-o zona halucinanta, magica.Intr-o noapte cu luna in patrar flacaul intra gol in Bistrita, rosteste descantecul invatat de la vraci si da drumul pe apa lostritei de lemn.Este un act arhetipal, prin care se sugereaza nunta demonica.Efectul vrajii nu intarzie. A doua zi apele involburate ale Bistritei aduc pe o sfaramatura de pluta o fata frumoasa lesinata. Aliman vrea sa intre in ape-a1i.,Zl,ZlZZZZZZTiZMS Sans SerifMT Symbol SystemiTimes Ne Roman CE ArialTimes Ne RomaniCourier Ne CEProza lui V.VoiculescuCa prozator V.Voiculescu a cultivat romanul, anecdota si povestirea fantastica.El a fost consacrat ca prozator de romanul Zahei Orbul, precedat de povestiri anecdotice anecdote si fantastice.Povestirile anecdotice Povestiri ca Proba , Fata din Java , Capul de zimbru ori Farsa sunt povestiri anecdotice.El pleaca de la o situatie extraordinara , relatand intamplari aparent autentice.In Proba un mosier grec de 70 de ani, dupa o viata aventuroasa, se casatoreste cu o fata tanara, cu care are patru fete.La nasterea fiecarui copil barfitorii targului o acuza pe sotie de adulter.Pentru a pune capat acestei campanii calomnioase, batranul sot inchiriaza vitrina cofetariei din centru si in fiecare sarbatoare el si copiii isi expun piciorul drept gol.La acest picior toti aveau cate sase degete, semn ca el este tatal copiilor.Povestirile fantastice Un loc aparte in povestirile lui V.Voiculescu il ocupa povestirile fantastice, dintre care amintim In mijlocul lupilor , Pescarul Amin ,Ultimul Berevoi , Sezon mort si Lostrita.In toate aceste povestiri descoperim o lume fabuloasa, salbatica, de o deosebita vitalitate, unde - prin intermediul vanatorii si magiei, omul intuieste principiile primordiale ale existentei.Scriitorul prefera situatiile neobisnuite, miraculoase, iar realul se suprapune fantasticului.Finalul povestirilor este ambiguu, deschis oricarei interpretari.Eroii lor sunt niste existente arhetipale, care - prin magie - se intorc intr-un timp si spatiu arhaic.In functie de povestire, acest om-animal este marele lup spiritual de dincolo , omul peste , ursul tragic , marele taur al muntelui , batranul arhitaur.In In mijlocul lupilor portretul Luparului aminteste aceasta conditie a omului-animal.El este un vanator si vrajitor de lupi, care a mostenit din mosi-stramosi cunoasterea obiceiurilor acestor animale, cu care vorbeste si pe care le domina prin magie.Eroul din Pescarul Amin pare un om-amfibie.El are brate lungi si palme late ca niste lopecioare, iar in apa se lungeste si se scurteaza.Din mosi-stramosi a mostenit o piele lunecoasa , fara par, incrustata cu niste solzisori, care se usuca imediat ce iese din apa. De aceea se spune ca neamul lui s-ar trage din pesti. Alaturi de pescari, el participa la asezarea capcanelor pentru prinderea unui nefiresc morun urias, ratacit in balta din apele Dunarii.Dar Amin nu vrea ca acest peste fabulos, arhetipul spiritual al neamului sau, sa fie ucis cu dinamita.Dupa un moment de regasire de sine, el se scufunda in apa pentru a indeparta bolovanii si a distruge capcana.Coborarea in adancuri echivaleaza cu iesirea din real si cu regasirea in fundul bulboanei a paradisului acvatic pierdut. Amin se scufunda lasand afara timpul ca pe o sluga, sa-l astepte.Adancul devine pentru el o matrice originara, in care diferenta dintre om si peste se atenueaza.Pestele nu mai este vanat, ci devine ocrotitor si arhetip al neamurilor de pescari.Finalul povestirii simbolizeaza tentatia absolutului.In Ultimul Berevoi ultimul descendent al familiei Berevoi este un personaj ambiguu vanator si solomonar. Intrucat autoritatile au interzis uciderea cu arme de foc a animalelor salbatice care le decimau turmele, pastorii cer ajutorul batranului solomonar.Intorcandu-se prin timp in anistorie,printr-un ritual magic, solomonarul intra intr-o puternica relatie cu duhul arhitaurului pe care il invoca.Acesta este un animal originar, totemic, care ar putea reda vigoare vitelor.Descriind ritualul magic, scriitorul inventeaza simboluri, miscari magice si eresuri.Dar magia batranului ramane fara efect si el isi insceneaza propria moarte. Moartea sa simbolizeaza disparitia mitului, a sa o salveze, dar se intampla un lucru ciudat pluta se desprinde singura din stransoarea apelor si vine direct la mal, la picioarele flacaului, sem...
Download